Doamnelor si domnilor, stimat auditoriu,
Cand in urma cu ceva ani buni, in cancelaria scolii am spus ca "trebuie sa facem ceva", nu ne-am referit la modalitatea perfecta care va duce la castigarea acestui premiu, nu aspiram la distinctii - ci doar la o zi de scoala in care sa nu trebuiasca sa facem pe politaiul, juristul si profesorul excelent in aceeasi persoana.
Dupa cum va puteti usor da seama, scoala noastra nu era locul cel mai sigur si nici unul unde sa mergi cu placere, indiferent ca erai elev sau cadru didactic.
In acea zi in care am luat decizia "sa facem ceva", ne gandeam defapt "sa facem altceva" decat pana atunci, sa iesim din rutina, sa-i scoatem pe elevii nostri din starea de teama, de apatie, de rezignare, sau de hipertensionare in care se aflau. Asa ca am facut lista cu activitatile pe care le faceam pana atunci, si le-am trecut prin strecuratoarea eficientei. Am renuntat la ce nu dadea rezultatele dorite chiar daca asa s-a procedat inca de pe vremea cand eram noi copii, si am incercat idei noi.
Am urmarit doua principii, ambele principii crestine: dragostea si dreptatea. Dragostea care incepe cu intelegerea, cunoasterea celuilalt, iar dreptatea care respecta limitele si garanteaza siguranta. Cuvinte mari – ati putea spune – dar noi le-am tradus pe limba elevilor nostri. Evident, acest premiu nu ni s-a acordat dupa doi ani – pentru ca metoda noastra cere timp si implicare pe termen lung – insa si rezultatele tin vreme lunga!
Am schimbat deci in primul rand look-ul si atmosfera scolii: am renuntat la modelul de sertar si l-am facut sa semene cu o scoala ca-n filme, am cumparat culori si am implicat elevii in redecorare. Am descoperit talente, am lucrat impreuna, ne-am imprietenit.
Activitatile cele mai apreciate care au dus la schimbarea etosului scolii au fost cele care au avut ca scop dezvoltarea personalitatii elevilor si in special dezvoltarea empatiei, tolerantei fata de ceea ce este diferit si cooperarii. Aceste lucruri le-am invatat impreuna, in clasa si in excursii, in zile obisnuite si de sarbatori si zile speciale, de la profesori, de la colegi, de la parinti, de la diferite personalitati. Le-am invatat si din consecintele faptelor noastre, din lacrimi si zambete, aplauze si restrictii.
Cheia succesului nostru este lucrul in echipa. De aceea doresc sa multumesc colegilor mei care au fost la acea sedinta din cancelarie si celor care ni s-au alaturat pe drum, primariei, scolilor partenere, parintilor care ne-au acordat tot sprijinul lor, Organizatiilor cu care am lucrat impreuna, personalitatilor care au oferit un exemplu pozitiv si speranta copiilor nostri, bisericii locale pentru sprijinul material si spiritual, si nu in ultimul rand bunicii mele, care m-a invatat:”Daca nu ai reusit sa aduci schimbare pana acum, incearca altfel!”
Va multumesc.
Cand in urma cu ceva ani buni, in cancelaria scolii am spus ca "trebuie sa facem ceva", nu ne-am referit la modalitatea perfecta care va duce la castigarea acestui premiu, nu aspiram la distinctii - ci doar la o zi de scoala in care sa nu trebuiasca sa facem pe politaiul, juristul si profesorul excelent in aceeasi persoana.
Dupa cum va puteti usor da seama, scoala noastra nu era locul cel mai sigur si nici unul unde sa mergi cu placere, indiferent ca erai elev sau cadru didactic.
In acea zi in care am luat decizia "sa facem ceva", ne gandeam defapt "sa facem altceva" decat pana atunci, sa iesim din rutina, sa-i scoatem pe elevii nostri din starea de teama, de apatie, de rezignare, sau de hipertensionare in care se aflau. Asa ca am facut lista cu activitatile pe care le faceam pana atunci, si le-am trecut prin strecuratoarea eficientei. Am renuntat la ce nu dadea rezultatele dorite chiar daca asa s-a procedat inca de pe vremea cand eram noi copii, si am incercat idei noi.
Am urmarit doua principii, ambele principii crestine: dragostea si dreptatea. Dragostea care incepe cu intelegerea, cunoasterea celuilalt, iar dreptatea care respecta limitele si garanteaza siguranta. Cuvinte mari – ati putea spune – dar noi le-am tradus pe limba elevilor nostri. Evident, acest premiu nu ni s-a acordat dupa doi ani – pentru ca metoda noastra cere timp si implicare pe termen lung – insa si rezultatele tin vreme lunga!
Am schimbat deci in primul rand look-ul si atmosfera scolii: am renuntat la modelul de sertar si l-am facut sa semene cu o scoala ca-n filme, am cumparat culori si am implicat elevii in redecorare. Am descoperit talente, am lucrat impreuna, ne-am imprietenit.
Activitatile cele mai apreciate care au dus la schimbarea etosului scolii au fost cele care au avut ca scop dezvoltarea personalitatii elevilor si in special dezvoltarea empatiei, tolerantei fata de ceea ce este diferit si cooperarii. Aceste lucruri le-am invatat impreuna, in clasa si in excursii, in zile obisnuite si de sarbatori si zile speciale, de la profesori, de la colegi, de la parinti, de la diferite personalitati. Le-am invatat si din consecintele faptelor noastre, din lacrimi si zambete, aplauze si restrictii.
Cheia succesului nostru este lucrul in echipa. De aceea doresc sa multumesc colegilor mei care au fost la acea sedinta din cancelarie si celor care ni s-au alaturat pe drum, primariei, scolilor partenere, parintilor care ne-au acordat tot sprijinul lor, Organizatiilor cu care am lucrat impreuna, personalitatilor care au oferit un exemplu pozitiv si speranta copiilor nostri, bisericii locale pentru sprijinul material si spiritual, si nu in ultimul rand bunicii mele, care m-a invatat:”Daca nu ai reusit sa aduci schimbare pana acum, incearca altfel!”
Va multumesc.
iata replici care dovedesc ca intr-adevar lucram in echipa:
 | Re: Premiul de excelenta - discurs |
Foarte bine ai subliniat ca rezultatele de succes sunt ale muncii în echipa... Urmează sa concep si eu discursul... Deocamdata apreciez munca celor care au fost foarte constiinciosi... |
Nincsenek megjegyzések:
Megjegyzés küldése